Pe undeva prin anul 1984, doua fete se ascundeau pe strada Ivarului nr 4, in Mahalaua Plumbuita din Bucuresti.
Lucrau de zor la un om de zapada si erau infofolite cu cate doua pulovere fiecare, geaca, fular si cea mai groasa caciula. Erau pregatite sa astepte toata noaptea. Ce asteptau? Pai, pe Mos Craciun, evident. Au mai incercat si in alti ani fara succes, dar de data asta, cu siguranta aveau sa il prinda.
Atente la fiecare zgomot de pe strada, cu obrajii rumeni de frig, terminau omul de zapada, cand, auzira pasi scartaind in zapada. Razand infundat si sarind de bucurie, s-au lipit de gardul rece, langa poarta sa fie fix acolo cand intra Mos Craciun.
Pasii se oprira fix in fata portii, iar fetele nu se mai puteau abtine din bucurie. O cheie se rasuci in broasca si poarta se deschise greu, impingand zapada, un pic, inca un pic si in curte intra cu pasi domoli scartaind,…
Unchiul Fane, de la munca obosit si cu mainile inghetate de pe clanta se pomeni cu doua copile tipatoare, care i se aruncara de gat strigand nebune de bucurie: Mos Craciun, Mos Craciun, ai venit!!!
Nu era unchiul meu, era unchiul celei mai bune prietene din copilarie, Magdalena. Cu unchiul Fane m-am vazut pana s-a dus sa il intalneasca si sa il ajute cel mai probabil, pe Mos Craciun in atelierul lui. Pe Magda insa, nu am mai vazut-o. S-a mutat din mahalaua noastra si sper ca ii este bine si poate, doar poate, isi va mai aduce aminte vreodata de seara in care l-am asteptat amandoua pe Mos Craciun pe strada Ivarului nr 4 din mahalaua Plumbuita ( cum ii placea bunicii mele sa numeasca ilustrul nostru cartier).
A trecut timpul, zapada nu a mai venit si in seara asta impodobind bradul, mi-am adus aminte de unchiul Fane. Ce o fi fost in mintea lui saracul, cand s-a pomenit in brate, speriat, cu doua mogaldete galagioase urland si strigand-ul pe Mos Craciun.
Si mi-am mai adus aminte de ceva in seara asta de ajun.
Tot cu ceva ani in urma, dar sa tot fie anii 2000, am fost cu gasca la mare la Mamaia. Toata lumea vesela, in apa, doar eu, nestiind sa inot, ma uitam cu jind si teama de pe margine la ei cum rad in valurile marii. Si ce sa vedeti voi, prietenul meu bun de tot vine si zice: hai ma Steluta, ca de aia am si venit aici, in Mamaia apa este mica pana departe. Stau eu cu tine tot impul, doar intra si tu in apa.
-Nu intru Florine, ca la norocul meu, ma inec sigur fix cand tu te uiti o secunda in alta parte.
Dupa un lung sir de rugaminti eu tot nu ma lasam induplecata asa ca, prietenul meu m-a luat in brate si a zis asa: te duc eu in apa, nu am cum sa ma uit in alta parte, pentru ca trebuie sa te tin sa nu te scap, iti promit ca nu te ineci, dar nici nu te las sa stai singura la margine.
Si m-a luat in brate si m-a tinut in siguranta, pana am vazut eu cum este apa, ca vad prin ea si e curata, ca imi ajunge fix pana la glezne si doar cand am cerut eu sa ma lase jos, atunci m-a lasat, dar nu a plecat de langa mine. Si m-am bucurat ca un copil mic de valurile marii. De atunci, prima data cand ajung la mare, ma arunc in valuri, desi tot nu stiu sa inot. Pentru ca Florin m-a tinut de mana pana am stiut eu ce inseamna sa intri in mare.
Este ultima ta seara de ajun cu noi Florine, acum facem bradul si il asteptam pe Mos Craciun. O sa stau cat pot de mult, poate il prind, tot aici pe strada Ivarului in mahalaua Plumbuita, sunt. Ma stie. Nu mai am cum sa ii fac un om de zapada, nu mai este zapada, dar il astept Florine, vreau sa vorbesc cu el neaparat.
Si sunt aici Florine, nu o sa te pot tine de mana cand pleci, dar iti promit ca nu o sa te las niciodata sa pleci de langa mine. Din gandul meu, din sufletul meu. O sa te am alaturi de fiecare data cand intru in mare si de atat de multe alte ori.
Raman aici acum pe malul asta, iar de data asta, tu pleci singur. Dar il astept pe Mos Craciun si o sa il rog pe el sa te tina de mana pana ajungi si daca vrei, poate te duci si tu in atelierul lui.
