“Bucataria mea” era un concept, de neconceput, pentru toti cei care ma cunosc, pana prin 2008-2009. Mama m-a rasfatat toata viata, nu m-a lasat sa fac nimic pe acasa. Doar am mers la scoala, asta a fost scopul principal. Rezultatul nu e chiar pe masura, dar intentia a fost minunata.
Asa ca, prin bucatarie nu am calcat decat ca sa mananc si sa beau cafea sau sa fac ness care era placerea mea pe vremea lui Ceasca. De fapt nu era ness, era nechezol si apoi, Inka. Ce mai ascundea mama de mine punga cu Inka si ce satisfactie aveam de cate ori o gaseam si imi faceam cate doua, trei cani pe zi cu multa, multa spuma. Frecam o lingurita de Inka cu mult zahar, pana iesea albaaaa si cu apa fierbinte, facea tone de spuma. Nebunie. Cine venea la noi in vizita, negresit primea o cafea facuta de mine. Trademark. Asta a fost experienta mea in bucatarie, in primii 30 de ani de viata.
Intr-o zi, traversam pasajul de la Universitate, m-am dus sa imi iau un ziar si am vazut o carticica mica pe care scria maaare ”Retete de post” cu o poza super gustoasa cu o baclava din care curgeau asa, rauri de miere si nuca.
Pfoaaa, mama tinea postul Craciunului si ce ma apuca, nu stiu clar nici acum, ma gandesc eu “ ia sa ii fac o surpriza si sa fac o baclava”
Si am inceput. Nu am facut doar baclava. Cred ca am facut toate prajiturile de post din revistuta aia. Au iesit minunate, la cat de surprinsa era toata lumea ca le fac eu.
Si m-a prins. Imi place la nebunie sa gatesc tot felul de chestii care nu sunt la ordinea zilei, sa zicem. Ma enerveaza daca se baga careva peste mine, deci, “lucrez singura”. Exceptie facand nenumaratele momente in care il chem pe sotul meu sa imi faca poze.
Ma relaxeaza foarte tare sa gatesc, imi da o stare de bine, de liniste si de satisfactie, a lucrului bine facut.
Cand nu ai control asupra nici unui lucru, stii foarte clar ca poti sa faci un ou prajit. Este un sentiment foarte bun.
Va las sa descoperiti cum si ce gatesc eu, cum si ce gateste mama si cum si ce gatim amandoua. Apoi bunica de la tara, matusi, prieteni de familie, soacra mea, daca ma mai lasa sa pozez si sa tot intreb, si multi altii.
Eu, nu gatesc atat de des cum as vrea. “Afacerea de familie din 2010‘ (vezi “despre mine”), ma tine destul de ocupata si as vrea sa ma tina si mai ocupata.
Sper sa va placa retetele mele si distractie maxima la gatit si voua.
Daca aveti sugestii de retete, intrebari sau ponturi, imi puteti scrie la salut@printrepicaturi.ro
Va doresc pofta buna!
