Sa dea naiba daca vrea ea sa stea calcata, sa intinda cutele alea care tot apar la fiecare miscare. Orice as face, calc undeva si fac o cuta in alta parte. Eu incep cu gulerul, pe exterior, apoi pe interior.. Dupa asta, pieptul, partea fara nasturi, spatele, apoi pieptul partea cu nasturi. Dupa asta, manecile. Cand termin cu manecile, trebuie sa o iau de la capat, camasa arata ca si cum tocmai am mototolit-o si mai tare cu fierul.
Si orice as face, camasa asta nu se calca. Nu e una singura, e doar un mod de exprimare.
Cand eram eu mica, obisnuiam sa cred ca orice vrei in viata poti face. Undeva, adanc in suflet, inca mai sper asta.
Am muncit mereu, nu mai greu si nici mai usor decat altii. Am citit mult, de mic copil si pana dupa liceu si am crezut ca e firesc ca binele sa invinga mereu. Nici nu imi imaginam ca se poate altfel.
Si tot asa, crezand, sperand, iubind optimist totul in jur, am pornit in viata. Si m-am tot lovit, de una de alta, de diverse piedici, probabil nici mai mult, nici mai putin ca alti oameni. Si, undeva, la un moment dat, mi-am dat seama ca cineva mi-a furat acest crez de neclintit, ca binele invinge. Sau poate ca l-am lasat eu sa plece, sa se indeparteze.
Am crezut ca, daca mergi corect inainte, nu ai ce piedici sa ai. Gresit, am crezut gresit. Peste tot in lume exista coruptie si inechitati sociale si greutati si incorectitudine, dar la noi, parca suntem sufocati. La noi, astea nu mai sunt exceptii, sunt un mod de viata si exceptia sunt eu, care nu urc in tramvai fara bilet, chiar daca merg o singura statie. Daca nu am bilet, ma duc pe jos. Gresit este ca, cel care citeste asta sa zica: “ce prostuta esti, du-te domne’, pentru o statie, puteai sa mergi si fara bilet”. Asta este gresit.
Gresit este sa nu am o sansa corecta la o licitatie, gresit este ca oameni care sunt condamnati penal si au 8 clase, sa vina si sa ia decizii pentru viitorul meu si al celor din jur. Oameni nepregatiti pentru un final fericit, altul decat al lor. Este gresit sa imi faca mie ziua de astazi si ziua de maine un om care fura de stinge si nu stie decat sa minta. Pentru mine, este gresit.
Eu care m-am dus si la scoala si la munca in acelasi timp, pentru ca nu imi permiteam altceva, eu care am lesinat in troleibuz pe drum de la examen, de epuizare pentru ca invatasem mult, mult, luni intregi, zile intregi, nopti intregi. La examenul de admitere in facultate, atunci cand am intrat eu la Universitatea Bucuresti – Turism, erau 21 de oameni pe un loc. 21 de oameni pe un loc. Nu am intrat la locurile fara taxa, am dat examen 3 ani la rand si am picat de fiecare data pe locul 3, cu 2-3 sutimi, de fiecare data. Si tot timpul am crezut ca eu sunt de vina. Acum nu mai sunt asa de sigura. Cine stie ce pila mi-a luat cele cateva sutimi de fiecare data, sau poate na, chiar nu am fost in stare. Dar nu o sa stiu sigur niciodata. 
Datorita jobului, nu am reusit sa ajung la unele examene in sesiune, asa ca , intr-una din sesiuni, am dat 5 examene intr-o singura zi. La 4 din ele, am luat nota 10. La al cincilea, nu mai stiu. Am facut totul cu pasiune si fara nici un regret, cu o ambitie si o fericire imensa. Am vrut sa fac masterul, din simpla placere de a merge la scoala. Bineinteles ca mergeam si la munca in acest timp. Am luat 10 si la dizertatie si cat am muncit la ea, cat am pendulat intre munca si studiu si ….
Ca sa aflu peste cativa ani ca, puteam sa fiu in Parlament cu scoala generala doar.
Ca ajung sa fiu reprezentata de niste smecherasi care nu stiu nici sa lege doua vorbe, sunt trista, dezamagita si suparata. Pe cine? Pe cine a lasat sa se intample asta, inclusiv pe mine.
Trebuia sa plec? Am avut ocazia sa plec, dar nu am vrut. Nu mi-am imaginat nici o secunda ca o sa fie atat de greu. Avem atat de multi prieteni plecati, prieteni buni alaturi de care credeam ca o sa imbatranim si o sa cerem zahar unul de la altul, imprumut, peste gard. Dar au fost nevoiti sa plece. Imi vine sa plang cand ma gandesc ce am fi putut face daca eram aici, toti, impreuna. Cine stie, daca ajungem la batranete, eu si sotul meu cu cine o sa discutam despre farmacia cutare sau despre pastila minune cutare?
Si camasa asta care nu se mai calca, nu imi imaginam vreodata ca poate sa existe un material asa de prost si urat, care nu vrea sa se aseze frumos, nici dupa atata munca.
Am cumparat mai demult o camasa, dintr-o alta tara. La reducere, o reducere pe bune, de la cateva sute de euro la cateva zeci. La noi nici reducerile nu sunt facute corect, tot sa ne fure sau sa ne prosteasca sunt facute. Se reduc toate de la cateva zeci, la cateva sute si lumea zice ca e bine. Si camasa asta, de firma evident, o are sotul meu si acum. Nu s-a tocit, nu s-a decolorat si ce credeti? Se calca, da, excelent. Am aceiasi metoda si cu ea, si oricat incerc, nu face dungi, nu se mototoleste, ramane asa curata, calcata, perfecta.
Respect, bun simt, valori. Nu sunt nici mai desteapta nici mai proasta decat altii, doar ca, as fi avut pretentia sa ma reprezinte niste oameni mai destepti decat mine. Oameni care sa ma ajute sa vreau mai mult, sa invat mai mult in fiecare zi. Ce-i drept, si acum invat, dar nu ce vroiam eu. Acum sunt nevoita sa ma tot interesez de domenii de care pana acum nu m-am interesat si nici nu as fi vrut. Sunt curioasa cum a ajuns o tara intreaga in halul asta si cu mine in ea.
Cine raspunde pentru ziua mea de maine?
Cine raspunde pentru framantarile si incercarile mele de ieri si de fiecare zi?
Cine raspunde pentru lucrurile pe care eu nu am putut sa le fac? Ok , poate nu m-am straduit eu suficient, nu zic ca este integral vina altora, dar partea lor de vina, cine si-o asuma si cine plateste pentru ea?
Cine raspunde pentru toate temerile si frustrarile prin care am trecut si prin care puteam sa nu mai trec ?
Cine raspunde pentru ziua mea de astazi ?
Cum sa fac eu, sa am finalul meu fericit?
Eu stiu ca sa te lupti pentru viitor si pentru generatiile urmatoare este ideea de baza, dar cu noi cum ramane? Am luptat o viata pentru ziua mea de maine, nu am vrut sa mi-o fure altii. Astazi este ziua mea de maine. Cu visurile noastre cum ramane? Cu ziua mea de maine cum ramane?
Cum sa fac eu sa calc si camasa asta?
