Manastirea Plumbuita, Bucuresti – Boboteaza

Aici am fost botezata.
Este manastirea in curtea careia ma jucam cand eram mica si ma urcam cu prietena mea in pom si mancam corcoduse. Manastirea unde ma duceam duminica, in perioada cand invatam pentru admiterea la liceu, si ma linisteam band apa rece de la cismeaua din curte si ma bucuram imens de un pom cu o coroana nemaipomenit de frumoasa, al carei freamat in bataia vantului nu o sa il uit toata viata.
Este o manastirea foarte frumoasa, cu o istorie deosebita, nu o stiu asa de bine incat sa o povestesc aici, dar poate intr-o zi o sa ma documentez si mai povestim pe tema asta.
Tin minte doar ca era un preot, Ioan daca nu ma insel, la care, cand eram eu mica, veneau oameni puhoi, vorba aceea.





O tot renoveaza si o aranjeaza si este intr-o continua schimbare, in bine si ma bucur. Este un loc foarte linistit si frumos.”
Manastirea Plumbuita, monument de arhitectura din secolele al XVI-lea si al XVII-lea. Constructia locasului a fost începuta de Petru Voda cel Tânar (1559-1568). Acest prim ctitor al manastirii era fiul lui Mircea Ciobanul şi al Doamnei Chiajna El începe construcţia mănăstirii in anul 1560, care va fi terminata de succesorii la tron: Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) si Mihnea Turcitul (1577-1583; 1585-1591) În 1585, acesta închină aşezământul mănăstirii Xiropotamu, de la Muntele Athos.
Numele de Plumbuita i-a fost dat de localnici, datorită faptului că biserica a fost multă vreme acoperită cu tablă de plumb. Una din legende spune că numele de Plumbuita vine de la faptul că Matei Basarab, având nevoie de ghiulele în timpul luptei, a dat la topit acoperişul de plumb al mănăstirii pentru a le fabrica. Altă legendă spune că bătălia lui Matei Basarab cu Radu Iliaş, care a avut loc sub zidurile mănăstirii, a fost atât de aprigă, încât mulţimea de ghiulele căzute pe acoperişul bisericii, topindu-se, a dat acoperişului un luciu de plumb.
Mănăstirea devine un monument de referinţă pentru istoria culturală a Bucureştiului, începând de la sfârşitul secolului al XVI-lea. În 1573, se înfiinţează aici prima tiparniţă din Bucureşti, prin grija voievodului Alexandru al II-lea Mircea şi a soţiei sale, Ecaterina Salvarezzo. Aceasta este a treia tiparniţă înfiinţată în Ţara Românească. În 1582 apar aici primele cărţi tipărite în Bucureşti: două Tetraevangheliare şi o Psaltire (din care se păstrează numai un fragment, în Biblioteca Naţională din Sofia).”
Va dau aici site-ul ei sa cititi mai multe, merita: http://manastirea-plumbuita.ro/istoric/
Cand aveti timp, trageti o fuga, o sa va placa chiliile, fostul palat domnesc, bisericuta are un farmec aparte. Noi mergem in vizite deseori pe la manastiri din tara si de afara, intotdeauna ma bucur sa revin si redescopar de fiecare data, manastirea langa care am crescut.
Aici sunt imagini din 2017, aveam zapada atunci:

Manastirea are si un magazin: oua bio, miere, branza, bors, deci, gasiti de toate.
Boboteaza (Botezul Domnului) este sărbătorită azi, 6 ianuarie 2020. Împreună cu ziua Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuit la 7 ianuarie, marchează finalul perioadei de 12 zile a sărbătorilor de iarnă, care încep în Ajunul Crăciunului. Ziua de 6 ianuarie reprezintă o sărbătoare importantă atât pentru creştinii ortodocşi, cât şi pentru cei catolici.
Banuiesc ca stiti ce e cu ea, dar am gasit un articol destul de detaliat pe Digi si il las aici pentru curiosi:
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/boboteaza-6-ianuarie-2020-traditii-de-botezul-domnului-1241040
Noi am luat apa astazi, voi?