Imi place sa citesc o carte de la ultima pagina. Imi place sa stiu rezultatul mai intai. Inainte nu eram asa, imi placea sa fiu surprinsa. Dar acum nu mai pot cu finalul negativ, trebuie sa fie binele care invinge raul, altfel nu mai citesc.
Tatal meu a murit cand eu aveam 6 ani. Da, nu e cu final fericit din punctul asta de vedere. M-a marcat, mult. M-a definit ca persoana. Cine sunt acum, sunt din cauza lipsei lui si datorita prezentei extraordinare a mamei mele.
Mi-ar fi placut sa devin o scriitoare de succes, o stiti pe batranica aia draguta din ‘Murder she wrote?”, cam asa. Mi-ar fi placut sa am si casa ei din Cabot Cove.
Sunt iremediabil indragostita de Jules Verne. Da, sotul meu stie.
Mi-ar fi placut sa fac ocolul pamantului in 80 de zile, pe urmele lui Jules Verne. Inca nu l-am facut, dar speranta moare ultima, sper.
O sa gasiti in aceste randuri, diverse ganduri ale mele, intamplari cu care sunt sau nu de acord, intamplari din viata mea sau a altora (mai rar). Nebunii de moment sau nebunii permanente, indicatii si recomandari ca na, sunt in zodia Fecioarei si cred intotdeauna ca eu stiu ce e mai bine pentru ceilalti .
O sa mai gasiti lucruri pe care le vad si imi plac, sau lucruri care nu imi plac si le critic.
Mi-ar placea sa fac ceva in viata care sa marcheze prezenta mea pe Pamant. Stiti, chestia aia cu ‘sa las ceva in urma”.
O sa incep prin a lasa in urma mea, aceste inscrisuri pe blog. Ganduri, idei, intamplari de zi cu zi, sau evenimente mai rare. Lucruri fabuloase sau plictisitoare, intr-un cuvant, o viata de om. A mea.
Multe lucruri printre picaturi. O picatura copilarie, o picatura adolescenta, o picatura maturitate, o picatura scoala, o picatura bucatarie, o picatura prieteni, o picatura familie.
Picatura cu picatura si printre picaturi … eu.
