V-ati intrebat vreodata?
Noi am fost la Manastirea Ghighiu zilele trecute si dupa vizita ( o sa va povestesc si voua intr-un alt articol despre Ghighiu), cand sa plecam spre casa, au venit doua maicute si au inceput sa bata toaca. Ne-am oprit sa le ascultam. Asa de frumos suna!
V-ati oprit vreodata sa ascultati cum canta toaca?
Cred ca undeva in subconstient, stiam ce inseamna, dar acum, ascultand-o atat de vrajita de cantecul ei, am vrut sa caut, sa vad ce inseamna mai exact.
Si am aflat. Cand bate toaca, inseamna ca suntem chemati la slujba. Preotii si restul populatiei, stiu ca va incepe slujba. Inainte, pe vremuri, se chemau oamenii verbal, isi spuneau unii altora, cand incepe slujba. Mai tarziu, se chemau cu un fel de trambita, dar aceasta a fost inlocuita in scurt timp cu batai la usa, cu un ciocanel de lemn. De la bataile in usa, s-a ajuns la bataia intr-un lemn printre casele oamenilor sau din turla bisericii. Aceasta s-a numit toaca.

Am citit intr-unul din articolele gasite ca toaca, ” face legatura intre cer si pamant”. Foarte frumos, si cand o asculti, parca asa si este.
Am inteles ca exista toaca si de lemn si de metal. “Bataia in toaca se face in mod ritmic si cu multe intorsaturi muzicale, dupa maiestria celui ce o bate. Toaca se bate in mai multe feluri, in mai multe locuri si cu mai multe rosturi. Toaca mica de lemn, numita si “toaca mobila”, se bate de obicei inconjurandu-se biserica, pe partea dreapta. In fiecare latura a bisericii se face cate o oprire si trei metanii. Toaca cea mica de lemn se bate si in cadrul tuturor procesiunilor realizate de crestini, fiind folosit un singur ciocanel de lemn. Toaca mare de lemn, asezata in clopotnita sau in curtea bisericii, se bate singura sau in combinatie cu clopotul. Aceasta se bate cu doua ciocanele de lemn. Toaca de metal, numita “tochita”, se bate si aceasta in anumite momente speciale ale slujbei. Toaca de fier se mai bate si la anumite sarbatori mari, ca de exemplu la Inviere, cand se bate impreuna cu clopotele, iar cea de lemn nu se bate. Intre Joia Mare si noaptea Sfintei Invierii, bataia clopotelor este inlocuita cu sunetul lin al toacai, amintind de cuiele care au fost batute in mainile si picioarele Mantuitorului Hristos la Rastiginirea Lui, pe Golgota. Nu numai sunetul aduce aminte de Patimile lui Hristos, ci si simbolistica lemnului este legata de aceasta, amintind de lemnul Sfintei Cruci.”

Am copiat textul de mai sus, pentru ca este foarte frumos scris, mie nu mi-ar fi iesit asa. L-am pus in ghilimele, ca sa va dati seama ca este preluat. L-am luat de aici: www.crestinortodox.ro – Toaca, cantec al lemnului.
Clopotele au aparut mai taziu si se bat si ele impreuna cu toaca, avand aceiasi menire. Clopotele nu se bat intre Joia Mare si noaptea Sfintei Invierii, cand bataia clopotelor este inlocuita cu sunetul lin al toacai.
Cam asta este povestea acestei bucatele de lemn care canta. In cazul in care va intrebati.

De ce bate toaca?
previous post
