Cunoscuta de noi si ca, ziua in care ne-a plouat. A inceput bine, dar apoi, ne-a plouat ceva. Bine ca nu a fost chiar de la inceput, ci prin a doua parte a zilei.
De abia asteptam sa vedem vestitul Alberobello. A fost frumos, drumul minunat, m-au incantat maslinii si pamantul lor rosu. Am vazut si diverse pensiuni sau hoteluri in afara satului, pana sa intram in el, in care de exemplu m-as caza o data. Aratau foarte frumos. Am nimerit in perioada in care erau ciresele coapte si nu am putut rezista, am oprit putin pe drum si am mancat cateva, tot pana sa ajungem in Alberobello. Am parcat masina langa gara, apoi am plecat sa exploram. Orasul este un pic in panta, am urcat catre biserica pe care o vedeai din orice punct si care, de acum deja stiam ca se afla inevitabil in centrul orasului. Am vizitat faimoasa zona cu casutele trulli care fac parte din patrimoniul UNESCO. Casutele sunt realizate din piatra, nefiind lipite cu ciment sau ceva. Ele au fost construite asa, tocmai ca sa nu li se poata da denumirea de locuinte si astfel, locuitorii lor de atunci au evitat taxele destul de mari. Unele sunt locuite, altele sunt transformate in restaurante sau pensiuni, altele in magazine. Auzisem ca sunt multe magazine, insa noi, nu am gasit decat unul din care am luat un lichior de pepene galben. A fost incredibil de bun, va recomand sa luati daca va duceti. Va da sa gustati, sunt multe variante si ff ok. Nu uitati ca, daca aveti doar bagaj de mana, nu aveti voie cu sticla in bagaj. Am vazut insa, in duty free in aeroport la Bari, sticlute din acelasi lichior doar ca mai micute. Puteti lua de acolo, doar ca acolo nu aveti unde sa il gustati.
Ajunsi prea devreme nici nu am putut manca aici, dar am intrat intr-un magazin traditional din care nu aveai cum sa iesi fara sa cumperi ceva si am vazut cum, nenea de acolo pregatea un sandvis pentru un client, asa ca am stat fascinati sa il vedem cum face si ne-am luat si noi unul. Am luat unul singur, deoarece era destul de mare. L-a preparat intr-o chifla f mare, in care a pus o bila de mozzarella, apoi felie de prosciuto si niste condimente si am mancat cu o super pofta si ne-am saturat amandoi din el. Dupa aceea, am vizitat biserica, si un fel de tutungerie cum era la noi pe vremuri, unde vindeau ziare si tigari si de unde puteai trimite vederi. Am trimis o vedere, care din pacate nu a ajuns nici acum la destinatari si am decis sa plecam spre urmatorul oras.
Imagini spre si din Alberobello:
pamantul rosu
Cand am ajuns la Locorotondo, deja incepuse ploaia, se si oprise putin, fix cat sa dam o tura. Am nimerit exact la spartul pietei. Fusese o piata, ca un targ in centrul orasului. Oamenii isi strangeau tarabele, masinile, dar am mai reusit sa prindem cate ceva. Mi-a placut foarte mult privelistea de aici, spre valea Itria. Satul este unul din cele mai frumoase din Italia, este un loc vestit pentru vinurile sale si centrul istoric este construit pe rotund, de unde si numele. Bineinteles ca ne-am cumparat niste fructe si am strabatut cateva din strazile orasului, am vazut si un parculet cu o priveliste minunata, ne-a placut foarte mult piata. Am observat ca suntem amandoi pasionati sa vedem ce produse au oamenii la piata, fata de Oborul nostru. Va las si aici cu cateva imagini din Locorotondo, apoi pornim spre Martina Franca.
Martina Franca m-a impresionat pana sa ajungem la ea. Numele cred. Parea asa, ca o doamna rece si impozanta, maiestoasa, care impune respect. Asa este si orasul, cu o poarta imensa de intrare in centrul vechi. Cele mai frumoase stradute, aici le-am vazut. Din pacate, multe poze nu am putut sa facem pentru ca ploua, noi tot fara umbrela, iar restaurantele inchisesera deja pentru ca am ajuns in jurul orei 14.00, deci oha mancare. Am intrat intr-o cladire ce s-a dovedit a fi o scoala, ca sa caut o toaleta, am si gasit, foarte ok si curata. Cladirea avea o curte interioara unde jucau elevii nu stiu ce jocuri, foarte frumos. Nu am vrut sa plecam fara sa stam putin aici si am intrat la un colt de strada, intr-o cafenea-cofetarie foarte draguta si cocheta unde am baut o cafea si am gustat niste miniprajirturi. Aici am bagat fisa de 2 euro cand am parcat masina si ne-a afisat aparatul ca putem sta linistiti pana a doua zi la nu stiu ce ora, pe seara. Daca aveam mai mult timp de petrecut, stateam. Mi-a placut foarte mult cum arata centrul vechi aici. Din pacate nu l-am putut poza din cauza vremii, la justa valoare. Dar putin, putin, tot am facut poze:
Scoala
Cu promisiunea in gand, de a reveni pe o vreme mai buna in Martina Franca, am plecat spre Taranto, orasul celor doua mari. Deoarece nu vazusem castelul Aragon din Brindisi, am vrut neaparat sa il vedem pe cel din Taranto. Trebuie sa marturisesc ca centrul vechi, vechi al orasului, pentru ca mai are o parte mai noua, dar orasul este foarte mare si am descoperit asta tarziu, nu mi-a placut deloc. Dar, deloc. Tot asa, strazi pietruite, case deschise dar mi s-a parut mai murdar, nu stiu, un pic mai nepregatit, dupa tot ce vazusem pana atunci. Cred ca mi s-a tras de la parcare, pentru ca am parcat langa Castelul Aragon, care era practic la intrarea in centrul vechi si nu era aparat din ala de plata. In schimb, era un nene care se plimba pe acolo, nu am vrut sa vad daca e roman sau nu. Adica, nu era un oficial, ci exact ca in parcarile din Bucuresti. L-am ignorat si ne-am vazut de drum, dar mi-a lasat un gust amar. Drumul spre castel fusese destul de aglomerat si de asta am si ales sa parcam aici. Daca mergeam un pic mai in fata, ajungeam intr-o alta zona, in orasul nou, cu restaurante, etc. A fost ok aici pentru ca aici erau obiectivele de vazut oricum. Intrarea in centrul vechi este incadrata pe dreapta de Castelul Aragon si pe stanga de Templul lui Poseidon. Cel mai vechi templu grecesc aflat in afara teritoriului Greciei, dateaza din secolul 6 inainte de Christos. Din el au mai ramas cele doua coloane care snt ingradite, se pot doar fotografia de la distanta. Noi am pozat si doua pisicute care dormeau acolo.Am pornit pe langa templu si am vizitat centrul vechi, se uita lumea la noi uimita ca mergem prin ploaia aia si ei se adaposteau totii. Nu ploua foarte tare, dar marunt asa si sigur. Am iesit din centrul vechi, si ne-am dus sa vizitam castelul Aragon care am uitat sa va spun avea afisat un orar cu tururile. Sunt ghizi, care fac un tur al castelului si iti povestesc ce si cum. Nu se achita intrare, nimic. Am reusit sa ajungem la castel dupa ce turul tocmai incepuse. Un domn foarte simpatic ne-a ajutat sa ii prindem din urma si am dat peste un grup de elevi cu profesoara lor si inca vre-o 2 cupluri. Ghidul nostru stia doar italiana.
Vreau sa spun ca a fost minunat, ghidul a fost super tare. Le povestea copiilor si noua, cu atata pasiune de parca atunci se intamplau evenimentele. Am si inteles un pic din ce a zis. Radem, glumim, dar italiana se prinde repede, cel putin la noi asa a fost. Ca si paranteza, ei cu engleza mai greu, dar un pic din aia, un pic din aia, ne-am inteles. Daca mai stateam cateva zile, vorbeam fluent italiana. Cum nu am stat, povestile ghidului, fascinante, le-am inteles sa zicem, in proportie de 60-70%. Copii au plecat la un moment dat pentru ca turul dura mai mult decat aveau ei timp sa stea si am ramas noi doi si inca un cuplu de italieni, mai in varsta un pic decat noi. Asa ca, am avut un fel de semi privat tur. Ghidul a fost extrem de amabil si el, si celalalt cuplu si ne-au ajutat sa intelegem mai bine lucrurile. A fost deosebit de furmos, mi-a placut la nebunie. Am uitat si ca eram uzi fleasca si ca muream de foame. Daca va duceti vreodata sa vizitati castelul, poate il gasiti si voi tot pe el, l-am pozat, vi-l arat mai jos in poze pentrru ca am uitat sa il intrebam cum il cheama. Omul probabil s-a prezentat la inceput unde noi lipsisem. Hai sa va arat pozele si va mai povestesc dupa:
Ca sa vedeti cat de inalta era usa de la biserica.
Castelul ARAGON
Dupa ce am terminat turul castelului, am fost sa vedem podul care separa cele doua mari, cele doua parti ale orasului, am vazut si Monumentul Marinarilor, faleza, apoi am luat masina si am plecat in orasul nou sa gasim de mancare. Am descoperit un oras foarte mare, si nu am vrut sa mai stam, am facut cale intoarsa, era tarziu si foame deja se vedea in reactiile noastre. Ne-am oprit pe drum am mai facut cateva poze. Am tot cautat un loc unde sa mancam, dar, pentru ca eram si obositi nu am mai avut chef si am plecat spre Bari, am zis ca gasim noi ceva sa mancam acolo.
Treziti de la 7 dimineata, sositi pe la 10.30 inapoi, uzi si nemancati 27.000 de pasi mai tarziu. Am gasit doua locuri unde sa mancam in centrul orasului Bari. Un restaurant si Mc. Fiind super obositi, deoarece am cautat si parcare in Bari o ora, ca de obicei, am zis sa luam ceva de la Mc si gata. Mare greseala, scump, prost si angajatii cam neciopliti. Ne-a costat cam 70 lei, sau chiar un pic peste, 2 sandvisuri gen Big Tasty. Dar vazusem castelul Aragon si nu ne mai trebuia nimic.
PS: hai ca mi-am adus aminte unde am mancat. Nu a fost la Mc, la Mc cred ca mancasem tarziu tot asa, cu o seara inainte. Am mancat la Massafra. In Taranto, am tot cautat ceva, si fiind orasul prea mare, ne-am plimbat pana ne-am oprit si am zis sa plecam spre Bari. Asa ca, pe drum spre Bari, am vazut ca este o asezare micuta Massafra, am zis sa mancam aici. Am cautat ceva. Ne-am plimbat ceva, pentru ca Alex a vrut sa mancam intr-un loc si mie nu mi-a suras, amz is ca poate mai e si altceva, asa am ajuns sa facem si turul centrului vechi din Massafra uzi si morti de foame si nervosi. Am gasit undeva o cafenea, unde am intrat si am stat la o cafeluta, apoi mai incolo, am gasit o pizzerie, care vinde pizza la felie si am zis sa vedem cum este ca nu mancasem pizza inca, am luat o felie fiecare. Eu nu le am cu pizza, dar a fost buna. Apoi ne-am intors si am decis sa mancam unde spusese Alex initial. Erau foarte multi romani la masa, venisera la cules cirese. F cool. Am mancat niste paste incredibil de bune, proaspete. Adica ei nu mananca paste uscate, ca noi, ci proaspete le gatesc. Incredibil de bune. Asta a fost peripetia din ziua in care ne-a plouat si nu am prea mancat datorita programului de vizitare destul de incarcat.
Toate articolele despre excursia noastra in Italia, le gasiti aici:
Despre Italia: https://printrepicaturi.ro/2018/08/22/italia-bari-zona-puglia/
Biserica lui Mos Nicolae: https://printrepicaturi.ro/2018/08/23/biserica-lui-mos-nicolae-bari-italia/
Ziua 1: https://printrepicaturi.ro/2018/09/11/ziua-1-sosire-vizita-bari-manastirea-lui-mos-nicolae/
Ziua 2: https://printrepicaturi.ro/2018/09/17/italia-ziua-2-bari-polignano-a-mare-monopoli-ostuni-brindisi/
Ziua 3: https://printrepicaturi.ro/2018/09/19/italia-ziua-3-bari-alberobello-locorotondo-martina-franca-taranto-bari/
Ziua 4: https://printrepicaturi.ro/2018/09/20/italia-ziua-4-bari-giovinazzo-molfetta-bari/
Ziua 5: https://printrepicaturi.ro/2018/10/07/ziua-5-bari-italia/
