S: Florine, hai sa iti spun o patanie
F: Ia zi, ce ai mai facut? ar fi spus Florin, aprinzandu-si tacticos o tigare.
S: Bunn. In decembrie 2023 ai implinit un an de cand ne-ai parasit. Corect?
F: Corect
S: Dupa ce te-am dus la noua ta casa, am venit la tine apoi de ziua ta, si inca de vre-o cateva ori dupa, se facuse aproape primavara si aia nu mai luat coroanele de pe “teren”. Alex s-a uitat el ciudat si data trecuta, dar na, Daca noi stiam ca mormantul tau e plin de coroane, aia era. Acum, mirati un pic amandoi, deja incepusem sa ne enervam. Ce naiba ma, oamenii astia de la intretinere nu fac si ei curat aici, te lasa tot cu alea pe tine uscate asa?
S: Alex, uitandu-se ciudat din nou, incepe sa se plimbe pe la mormintele din jur.
F: Aha,
si mai scuturai un pic tigarea, luai o gura de vin rosu parca vazand ce urma sa spun.
S: Ma Florine si vine Alex razand la mine si imi spune ca am pupat crucea si am aprins lumanarea de fiecare data la un nene langa tine. Mormantul tau era urmatorul rand. Evident, curat, frumos aranjat, ferchezuit.
Mersesem de fiecare data la vecinul tau si ne mai si bucuram ca era un catel dupa gard la cineva acolo care tot latra si ma gandeam ca iata, Florin are si catel cu el, exact cum ii placea.
F: Razand in hohote, bai ce nebuni sunteti, numai voi puteati face asa ceva. Si radeai si mai tare, cu gura pana la urechi.
S: Vestea buna este ca de atunci, am tot mers la mormantul corect si catelul ala e tot aproape de tine asa cum iti placea tie mereu sa ai catelul tau aproape.
Iar noi, am ramas aceiasi, zapaciti si acum mai singuri, fara tine!
Bem un pahar de vin rosu astazi pentru tine.
Te pupam Florine!