„Si-a trait traiul, si-a mancat malaiul”
Asta este crezul conform caruia Romania isi „iubeste” batranii.
Am avut cazurile azilelor groazei si au iesit in strada cativa oameni. Cei responsabili sunt inca o data scapati sau chiar neacuzati, iar viata merge inainte. Basca, avem o principala vinovata care chiar vrea sa ajunga intr-o functie importanta din nou, ca sa poata lua decizii si in continuare asupra vietilor celor din jur. Si nu suntem mirati, suntem poate chiar speriati ca va reusi.
De unde vin toate astea? Toata indiferenta asta? Poate si din aceste „credinte” ale poporului cu care ne nastem si dupa care traim.
Ce inseamna „Si-a trait traiul, si-a mancat malaiul”, conform DEX inseamna ca „a îmbătrânit; s-a învechit, s-a uzat, s-a perimat” = poate fi aruncat, este interpretarea populara.
Lasam la o parte doar putin conditiile din azile, din spitale si haideti sa ne uitam, un pic la viata de zi cu zi.
*Batranii nostri ies la pensie si daca vor sa mearga la o limonada nu au cum. Majoritatea restaurantelor/cafenelelor/hotelurilor nu sunt echipate pentru asa ceva. Nu au minime dotari pentru cei cu deficiente de mobilitate sau diverse alte probleme. Ca sa mergi la o toaleta este un chin in majoritatea locurilor, nu exista o bara sa te poti tine sa te ridici de pe wc de exp, ca sa nu mai spun ca nu exista acces facil pana la wc.
Unul din exemple:

*Oamenii se uita la tine de parca esti o ciudatenie a naturii, cand te scot copii in oras si tu esti cu bastonul, cadrul sau ce alt dispozitiv mai este atasat de tine, conform zicalei memorabile” te cauta moartea pe acasa si tu vrei la cafenea”. Toate zicalele astea le spunem amuzati mereu si in marea majoritate a timpului nu ne dam seama ca de fapt, ne traim vietile conform lor.
Ca sa nu mai spun ca, mirarea asta a celor din horeca, sau a celorlalti meseni, vine si din faptul ca oamenii nu isi scot parintii in oras, ii lasa in case, poate ii gaseste ”aia cu coasa”, iar tu esti cam ciudat asa, aduci femeia in baston la restaurant. De parca bastonul ti-a luat memoria, dorinta de viata frumoasa si de o calitate de care cu totii ar trebui sa ne bucuram, la toate varstele.
*O alta problema este judecata celorlalti: ”aaa, vai de mine, pai nu te vaitai ieri ca iti e rau, azi ce cauti la cafenea? A venit pensia? Iti permiti, a?” ….
De ce e asta o problema? Calitatea vietii nu a fost niciodata prioritara pentru generatiile dinaintea noastra, poate foarte putin pt a noastra, nu stiu insa ce vine dupa noi. Si atunci este mult mai usor sa judeci, conform zicalelor ”stramosesti”, atat de adanc impamantenite in vietile noastre.
Mama a muncit din greu, de mica. Pe timpul comunistilor, a muncit la colectiv, la munca campului, iar apoi in Bucuresti, la tesatorie. A tras din greu de razboaiele de tesut si a muncit trei schimburi. Rarele perioade in care a putut pleca la munte sau la mare, au fost atat de putine, ca nici nu s-a putut bucura de ele si de abia si le aduce aminte. Merita sa poata iesi la o ciorba de burta si o limonada, daca ea asa vrea. Unii din cunoscuti ei nu au vazut niciodata marea, sau muntele, nici nu au sanse sa o vada. Traim in 2023 si ne dorim o viata ca afara, doar ca multi dintre noi habar nu avem ce inseamna asta de fapt.

Happy waitress serving a senior couple at a coffee shop
*Ca sa nu mai spun cat este de dificil sa iei un troleibuz, tramvai.
*Ca sa mergi in parc, daca ai avut sansa sa ajungi totusi intr-unul, nu ai o banca pe care sa poti sta, dar mai ales, de pe care sa te poti ridica. Nu ai un spatiu dedicat in care sa te odihnesti sau sa faci un pic de miscare. Stiu, sunt locuri de gimnastica, langa cele de joaca pentru copii. Nu toti batranii insa, au sanatatea necesara sa poata sta in galagie, sau sa poata face miscare pe aparatele instalate acolo si care nu sunt conform nevoilor lor, cum sunt prin alte tari la care ne uitam. Sunt puse acolo ca sa mai consume niste bani si sa mai justifice niste cheltuieli, nevoile insa nu sunt luate in seama.
Si asta discutand doar despre viata sociala la batranete, nu vorbim aici inca, despre cum sunt tratati batranii in alte medii.
Suntem cei mai aspri judecatori ai vietilor celorlalti, in general pentru ca nu vrem sa ni le organizam pe ale noastre.
Suntem un popor crestin care nu isi iubeste aproapele decat daca are ceva de castigat din asta.
Suntem poporul care fura cu crucea in mana.
