În cântecul său, “Te-ai delăsat”, Charles Aznavour îi recomandă soţiei lui care, se pare, are aerul unei sperietoare: “Ca să slăbeşti, fă şi tu un pic de sport!”
Iată încă o idee primită de-a gata; iar mândria noastră naţională, Aznavour, nu a avut, cu siguranţă, niciodată probleme de greutate, fiindcă altfel şi-ar fi dat seama că, spre deosebire de ceea ce crede lumea, sportul nu a făcut niciodată pe nimeni să slăbească.
Când aţi început să fiţi preocupaţi de excesul dumneavoastră ponderal, presupun că v-aţi hotărât – ca mulţi alţii – să faceţi sau mai degrabă, să vă apucaţi din nou de sport. Şi pentru asta aţi ales fie bicicleta, fie jogging-ul, fie, de multe ori, pe amândouă.
Fiindcă le-am încercat pe amândouă, vă pot garanta că rezultatul este nul.
Poţi face sport pentru a te mişca, a te destinde, a te defula, a te oxigena, pentru a-ţi întâlni prietenii sau pentru a avea un pretext mai bun ca să nu rămâi acasă. Toate obiectivele sunt bune. Cu excepţia unuia: slăbitul. Nu veţi slăbi făcând sport, dacă vă păstraţi proastele obişnuinţe alimentare, care sunt aceleaşi ca ale contemporanilor noştri.
A face sport pentru a slăbi seamănă mai mult cu teoria caloriilor. Însăşi ideea de bază este identică. Când începi să faci un sport pentru ca să pierzi în greutate, ai tendinţa să măsori rezultatele efortului depus de corpul tău după cantitatea de sudoare pe care o faci să curgă.
Ceea ce pierzi este, de fapt, apa. Iar dacă “îţi arzi caloriile”, aceasta este o cheltuială energetică pe care o vei sustrage din rezervele temporare (glicogenul), cele care sunt alimentate mai ales de consumul de glucide.
La început, când faceţi sport puteţi să constataţi, într-adevăr (dar numai cu un cântar de foarte mare precizie), că au dispărut 200-300 de grame.
Dar după ce vă obişnuiţi să faceţi cu regularitate acest efort muscular, de exemplu sâmbăta, organismul începe să-şi reajusteze treptat “oferta” după noua “cerere”. Dacă îi cereţi mai mult, ei bine, el se va descurca astfel încât să stocheze suficient glicogen pentru a vă satisface cererea.
Foarte repede, veţi putea constata nu numai că nu mai slăbiţi deloc, ci şi că v-aţi recâştigat greutatea iniţială. Amintiţi-vă de câinele înfometat, care îţi îngroapă osul. Dacă îi cereţi eforturi suplimentare organismului, acesta nu numai că va produce puţin mai mult, dar, din prudenţă, se va hotărî să şi stocheze puţin mai mult. Şi aşa începe spirala infernală.
Pentru a dejuca capriciile propriei naturi, vă hotărâţi, din reflex, să adăugaţi încă cinci kilometri la parcursul ciclist. Şi, dat fiind că micul dumneavoastră ordinator cunoaşte bine legea cererii şi a ofertei, face o ajustare.
Iată cum, pentru câteva grame în minus, încasaţi câteva grame în plus, cu riscuri serioase în privinţa sănătăţii. Pentru că în sport există o regulă de aur, pe care trebuie s-o respectaţi întotdeauna “să nu forţezi niciodată maşina”. Nu v-ar trece niciodată prin minte să faceţi circuitul celor 24 de ore de la Le Mans, cu o maşină de doi cai putere. Totuşi, aşa procedaţi când vă impuneţi parcursuri prea ambiţioase pentru vârsta, condiţia fizică şi nivelul dumneavoastră de antrenament.
Faceţi sport pentru toate motivele care sunt invocate de obicei sau numai de plăcere, dar nu contaţi că veţi găsi în el soluţia pentru problema greutăţii dumneavoastră, dacă nu vă hotărâţi să schimbaţi obişnuinţele alimentare.
Adoptând principiile metodei de alimentaţie care face obiectul acestei cărţi, veţi putea accelera slăbirea în Faza I, iar eforturile fizice pe care le veţi depune vor contribui la reechilibrarea funcţiilor dumneavoastră metabolice.
În Faza I, glicogenul este produs, m mod esenţial, prin transformarea grăsimilor de rezervă. Dacă s-ar mări necesităţile de glicogen, masa grăsoasă ar trebui să dispară mai rapid.
S-a observat, de asemenea, că eforturile fizice sunt deosebit de benefice pentru obezi, ale căror celule grase recunosc în mod defectuos insulina (insulino-rezistenţă), ceea ce determină pancreasul să o fabrice m cantitate prea mare (hiperinsulinism). Trebuie ştiut şi că obezitatea perturbă termogeneza, adică, în mod paradoxal, cu cât eşti mai gras, cu atât cheltuieşti mai puţină energie când faci un efort.
Adoptarea principiilor alimentare ale acestei metode şi un consum rezonabil de energie sunt deci complementare şi pot contribui, astfel, la o mai bună reuşită în redobândirea unui echilibru ponderal normal, deoarece – învingând mai repede insulino-rezistenţa – vă veţi pune de acord cu propriul corp, cu atât mai mult, cu cât acesta va căpăta forme mai armonioase. “
