Budinca de gris
Budinca asta, este reteta preferata a mamei mele in ultimul timp. Se face repede si este foarte gustoasa, asa ca am zis sa incerc si eu sa vad daca imi iese.
Fiind prima data cand am ras o lamaie, evident ca nu am ras cum trebuie si a iesit amara. Cand radeti lamaia, luati doar partea galbena a cojii, cea alba da un gust amar prajiturii, iar prajitura mea a iesit amara, bineinteles, dar buna in rest :).
Reteta a gasit-o mama pe spatele pachetului de gris de la Titan, asa ca nu o mai scriu aici, va arat poza exact:
Va arat aici si desfasurarea evenimentului :
Desi, dupa cum vedeti scris in reteta, laptele se pune peste budinca clocotit, mie mi s-a parut ca a imprastiat asa un pic fata prajiturii. Adica mama il mai tine un pic dupa ce a fiert, eu l-am pus peste budinca, direct de pe foc, si prajitura nu mai are “fata” asa lina si frumoasa, o are un pic imprastiata 🙂
Concluzia fireasca a fost ca budinca mamei mele iese mult mai buna decat a mea :).
Va invit sa incercati, este foarte buna si racoritoare.
Pofta buna!
