“Cafeaua
În Faza II, vă recomand să păstraţi bunele obiceiuri pe care le-aţi deprins în Faza I, adică să nu consumaţi decât cafea decofeinizată. În măsura în care aţi reuşit să eliminaţi oboseala bruscă datorată hipoglicemiei şi stomacului îngreuiat, nevoia de cafea va dispărea complet. Renunţarea la cofeină este la fel de salutară ca şi renunţarea la nicotină.
Totuşi, dacă aţi reuşit să vă ridicaţi pragul de toleranţă dincolo de care are loc secreţia de insulină, eventuala absorbţie a unei mici cantităţi de cofeină nu va constitui o ameninţare pentru echilibrul dumneavoastră regăsit.
j. Celelalte băuturi
Cu privire la celelalte băuturi pe care le-am analizat în Faza I – limonadele, sucurile acidulate, laptele şi sucul de fructe – nu am numic de adăugat. Respectaţi şi în Faza II toate recomandările pe care vi le-am dat mai înainte.
Concluzie
Faza II este cel mai uşor şi, totodată, cel mai greu de respectat. Este mai uşoară decât Faza I, deoarece nu implică decât foarte puţine restricţii, iar interdicţiile sunt şi mai puţine. În schimb, este mai dificilă pentru că cere o gestiune îndemânatică şi subtilă, ale cărei principale caracteristici sunt permanenţa şi rigoarea. Prin urmare, fiţi vigilenţi şi întotdeauna atenţi, pentru că va trebui să evitaţi riscurile.
Primul risc pe care trebuie să-l ocoliţi este eroarea de gestiune. Aceasta constă în gestionarea alimentaţiei ţinând cont de un singur factor în acelaşi timp. Exemplu: beţi un whisky înainte de masă şi apoi aşteptaţi felul principal, pentru ca să începeţi unul dintre cele |trei pahare de vin permise. Dacă aţi reţinut bine că acţiunea alcoolului este mai redusă atunci când aveţi stomacul plin, să nu aşteptaţi un efect spectaculos al acestei practici, când aţi băut, mai înainte, un aperitiv pe nemâncate.
La sfârşitul capitolului v-am rezumat regulile de aur ale Fazei II. Studiaţi-le bine, pentru a le aplica în mod armonios.
Dar riscul cel mai mare este acela de a vă gestiona alimentaţia alternând perioadele de “totală neglijenţă” cu revenirea la stricteţea Fazei I, ca să salvaţi “ce mai puteţi”. Dacă vă lăsaţi duşi de o asemenea practică, nu cred că veţi rezista mai mult de trei luni, după care veţi abandona totul şi veţi reveni prosteşte în punctul de plecare, adică la aceleaşi kilograme.
Obiectivul pe care trebuie să vi-l fixaţi, şi care este scopul metodei mele, este să ajungeţi să vă stabilizaţi. Şi nu veţi reuşi decât gestionând bine Faza II, care trebuie să dureze toată viaţa. Dacă, la început, Faza II vă mai impune câteva constrângeri, pe zi ce trece va fi tot mai uşor de aplicat. Pentru că, pe măsură ce o practicaţi, gestionarea alimentaţiei va deveni o obişnuinţă şi un reflex. Atunci, veţi fi ajuns la un nou mod de a trăi.
Nu vă lăsaţi impresionaţi şi descurajaţi de anturajul dumneavoastră.
Nu încercaţi nici să-i convingeţi cu orice preţ pe cei care n-au nici un chef să-şi schimbe deprinderile. Eu am făcut greşeala, la început, de a încerca să convertesc pe toată lumea la noua mea “religie”. Ocupaţi-vă exclusiv de dumneavoastră. Gestionaţi-vă alimentaţia fără ca să ştie şi vecinii de masă. Chiar dacă greşelile aberante pe care ei le fac în faţa dumneavoastră vă trezesc instinctul de Saint-Bernard, nu încercaţi să-i ajutaţi dacă nu v-o cer. Dorind să-i ajutaţi fără voia lor, riscaţi să-i vedeţi devenind agresivi, pentru că îi faceţi să se simtă prost. Căci mulţi dintre ei ştiu că greşesc, dar nu au nici o voinţă să iasă din această stare.
V-am spus deja că Faza II înseamnă o mare libertate, mai ales, în alegere; dar aceasta este o “libertate sub supraveghere”, o libertate condiţionată.
Supravegheaţi-vă în permanenţă. Nu fiţi prizonierul greutăţii, ci observaţi doar ceea ce arată cântarul. Trebuie să aveţi un cântar suficient de sensibil pentru a pune în evidenţă cu precizie rezultatul abaterilor. Prin tatonări, urmărind întotdeauna obiectivul de a atinge greutatea ideală, veţi reuşi să vă păstraţi echilibrul. Dacă, din nefericire, veţi începe să vă abateţi, nu schimbaţi direcţia aleasă. Faceţi, pur şi simplu, corecţia necesară pentru a o lua din nou pe drumul cel bun. Treptat, veţi vedea că aţi început să fiţi conduşi pe nesimţite de “pilotul automat”.”
