Ceilalti pisici din viata lui Costica

Pai sa o luam pe rand:
[GGAL id=10686]
Inainte de toate, si de gaina si de ou, a fost Griulita. Nu este la noi de cand era mica, a venit la noi in urma cu circa 14 ani. Este o pufosenie rasfatata si nu mananca decat dupa o atenta analiza si priviri pe sub gene. Plus ca da cu labuta boabele jos din castron si asa le alege, iar apa, o bea tot asa, baga labuta in castron si bea apa din labuta, sa nu cumva sa atinga cu ceva castronul, curat dealtfel.

Mau si Miu
Ii pun la pachet, deoarece asa i-am gasit, acum circa 8-10 ani. Doua ghemulete mici si tipatoare, o fata Miu si un baiat Mau. De fapt, initial am gasit doar un ghemulet, pe Miu. Si tipa asa de tare si mi se parea ca spune: miu, miu, miu ca asa i-am pus numele.  Si am simtit ca tipa pentru ca nu era singur, asa mi s-a parut mie si am continuat sa caut si … asa a aparut si Mau, speriat tare si facand mau, mau incetisor asa. I-am luat pe amandoi, noroc ca erau mici tare, dar au putut sa bea laptic si de atunci … fac parte din povestea noastra.
Mau, este un mare golan de cartier. Bate tot ce prinde si cred ca toti pisicii de pe aici sunt copii lui, ca sa ma exprim asa, iar Miu, este o dropiuta cum ii spunem noi, grasuna si geloasa, care si ea sare sa bata pe care poate de suparare ca vrea sa fie doar ea centrul atentiei.
O sa caut poze cu Mau, se pare ca am un calculator prea plin de poze,  cea de mai jos, este de la singura vizita a lui Mau la veterinar, desi a venit batut de milioane de ori, acum a venit cu o labuta umflata rau si vrand, nevrand, l-am dus la doctor.

 

Mau nu prea sta pe acasa, e mai mult plecat.
Apoi, peste ei, acum aproape 3 ani, a venit o mogaldeata mica, neagra si cu coada rupta la varf, nu de tot, asa indoita, cu o bratarica din aia de purici la gat, care mi se parea ca o sugruma. Am intrebat in tot cartierul, nu a reclamat-o nimeni ca fiind a lui, asa ca .. a ramas la noi si i-am pus numele Gogoasa. Pe Gogoasa nu am apucat sa o castram, credeam ca este prea mica pentru asa ceva si poc .. a devenit mama lui Costica.

Costicuta
Au mai fost in viata noastra si mai sunt inca dar, doar asa cand le convine lor: PIC si Poc. Ei au fost pisicutii vecinei noastre, care din pacate a avut niste probleme de sanatate si nu a mai putut avea grija de ei. Asa ca, timp de 3 ani cred, ne-am dus la vecina acasa si le-am dat sa manance. Au fost mai multi, cam 7, dar si-au gasit intre timp, fiecare, alte familii unde sa stea. Pic si Poc baietii fiind, stau prin tot cartierul si vin din cand in cand sa manance la noi. Mai are si vecinul vre-o 3-4 care vin si ele din cand in cand, ca na, stam la curte.




Monica
Monica seamana cu o prietena de a mea, cel putin de ea mi-a adus aminte cand am vazut-o prima data.  Este alba si poarta pe fata o mascuta neagra ca de motociclist asa.  Si i-am pus numele Monica. Monica,  de cand a venit prin curte pe la noi, facea treaba mica foarte des si pe unde apuca. Noi, dupa ce am intrebat in tot cartierul a cui este si nici pe ea nu a revendicat-o nimeni, am luat-o si am dus-o evident, la doctor. De asta am si facut rubrica separat pentru clinici etc, de vre-o 18 ani tot le colind.
I-am facut o ecografie si fetele care au citit ecografia au zis ca are o piatra la vezica si ca trebuie operata si daca tot o operam sa o si castram. Zis si facut, cand au zis pretul, ma mir ca nu a cazut pietricica singura de nervi, era undeva la 800 lei.
Am zis ca mai stam un pic, sa mergem si noi acasa, sa calculam. Ce sa calculam, ca Monica a fugit, nu a mai venit cateva zile si cand a venit era totul ok. Nu mai prezenta nici un simptom. Am zis si eu ca s-a speriat de pret, pana cateva luni mai tarziu cand a inceput sa faca din nou asa. Tin sa mentionez ca Monica venea si pleca nu stiu unde, dar nu era cum sa zic, rezidenta.  Asa ca, medicul nostru veterinar din momentul de fata, neavand ecograf, ne-a recomandat o clinica unde am putea sa incercam sa vedem cam cat costa operatia lui Monica acolo.
Zis si facut, am fost si acolo, in afara Bucurestiului, a facut Monica ecografie si radiografie si a fost consultata cu niste aparatura de mai, mai, era sa cer sa fac si eu o ecografie daca tot sunt acolo. Si ce sa vezi, nu avea nici o piatra, fie cazuse de la pret, ori, mai corect cred, dupa cum a zis doctora care a consultat-o de data asta, nu a avut niciodata piatra, este prea mica sa aiba asa ceva, ci doar o infectie urinara “cum mai facem si noi oameni” mi-a soptit ea si mi-a dat pentru Monica niste medicamente si pastile cu merisor.  Si asa am salvat 800 lei, dar inca nu am castrat-o, este inca sub tratament.

Misu
Cu Misu este o alta poveste, ca nu putea sa fie simplu. Ma suna o vecina intr-o zi, vara asta  a lui 2018,  vara in care noi incercam sa facem fata la circa 16 pisicute deja cred, Ca este o pisicuta in parc si daca vreau sa merg cu dansa sa o vedem ca ei ii este teama sa mearga singura sa nu fie ranita pisica sau cine stie.
Ma duc cum sa nu, cu niste boabe si o sticla de apa si un recipient ca era f cald afara, sa vedem ce se intampla. Cand colo, un pisic, pitulat in iarba, ud si speriat ingrozitor, se ascundea de mama focului printre firele de iarba. Noi am crezut ca este lovit sau are ceva rupt, dar el saracul era ingrozit. Depasindu-mi orice teama am insistat sa vad daca e ranit si nu era, i-am dat sa pape si sa bea apa si acum … ce sa facem? Am intrebat prin cartier daca e al cuiva ( vi se pare cunoscut?) si evident, ca nu era.  Pisu intre timp, ca nu ii pusesem inca numele, se tinea dupa mine, iesise din iarba si se uita ingrozit in jur lipit de mine. Ce puteam sa fac? L-am sunat pe Alex care a venit si ne-a luat acasa pe amandoi din parc.
I-am facut poza, l-am pus pe net, pe grupuri, am intrebat peste tot. Cert este ca acum este la noi, il cheama Misu, din pacate nu stiu cum il chema inainte. Dar este un pisoi clar de apartament, i-a fost teama o perioada mare sa iasa in curte, nici acum nu e total obisnuit. Este foarte curat si binecrescut si nu stiu cum de i s-a intamplat lui sa ajunga singurel in parc la noi. Chiar nu stiu, dar acum e bine. Se joaca cu Monica si cu mingiute din alea cu bile, de ne-au zapacit amandoi.

Alte 3 pisicute, au adus pe lume niste puiuti, vre-o 2 ture de puiuti fiecare, a doua inca nu a aparut pe la noi, dar celelalte generatii sunt aici, mananca, se joaca, mai dorm, mai vin, mai pleaca.







 

Ah, era sa uit de golanul asta. Nici pe el nu il revedinca nimeni, dar mai vine din cand in cand, dupa diverse batai sau in plimbare, sa mai manance si el ceva bun.
Cam ei sunt in momentul de fata, prietenii si companionii lui Costica.  Asteptam cealalta tura de pisoi de la cele 2 pisicute. Suntem curiosi cand si cum isi vor face aparitia, unde si mai ales cati sunt. Curiozitatea asta :).