Am văzut serile trecute norii cum parcă luau în căușul unei palme, luna. Furtunile din perioada asta, campurile de floarea soarelui și plantatia noastra ecologică plină de bondari și albinuțe, mi-au încântat sufletul, iar sentimentul produs, s-a transformat în câteva versuri pe care le pun aici. Pentru că natura mă inspiră.
Luna în mâinile tale
Râde la mine
Cu mii de semințe, o floare
Și capul întors, din plin răsfățat către soare.
În cer e puhoi,
Nori negri și grași se adună
Și aruncă pe noi fulgere și apă, furtună.
Bondari bâzâind
Se aruncă însetați în petale
Și zumzăie cald,
Bucuroși c-au găsit de mâncare.
Soarele fuge,
Trec norii cei grei
Pierzându-se-n zare…
Mă uit uimită
La luna căzută parcă, în mâinile tale.
